Dragoste 

de Margarete Schebesch

Eu să mă zbat râzând în perne moi,
Să se găsească degetele noastre,
Și tandru să-mi săruți umerii goi,
Acoperindu-mă cu flori albastre...

Și-apoi să te sărut pe pleoape lin
Și părul meu să-ți cadă peste față,
Pe urmă iarăși brațul tău divin
Să mă cuprindă până dimineață...

Să mă ridici încet și ca în vis
Să simt din nou gura cea-n veci iubită.
Pe gura mea, când ochii i-am închis,
Tu mă săruți și eu sunt fericită.

Din umbra nemiloaselor iubiri,
Ce mi-au furat o viață fericirea,
Lăsați-mă măcar să îl admir,
Și-n ochii lui să-mi caut nemurirea!